In vanzoleala care era in oras in luna decembrie, hop si eu sa traversez strada. Nici nu mi-am dat seama ca am fost calcat de o masina. Am vazut doar ca nu mai pot sa ma misc. Si am ramas asa, sangerand, in mijlocul drumului, pana cand cineva s-a indurat si m-a luat de acolo, cu toate ca eu m-am opus, maraind agresiv. Credeam ca orice om care se apropie de mine vrea sa imi produca si mai multa suferinta. Ce mult m-am schimbat de atunci! Oamenii care m-au salvat, m-au adapostit si hranit, m-au ingrijit dupa operatie si m-au pus efectiv din nou pe picioare sunt acum prietenii mei. Si nu incetez sa le arat asta: am devenit un catel afectuos, lipicios si pupacios.
Toti suntem de acord ca a venit timpul sa ajung la casuta si familia mea. Eu m-am pregatit pentru asta.
Sunt un catel de talie medie – am acum 14 kg – dar, cel mai important, am rezerve imense de tandrete si afectivitate. Te astept.
