Am fost cinci frati unul mai mic si amarat decat celalalt, acum am mai ramas doar noi: doi baietei incapatanati. La nastere am fost luati de langa mama noastra, am fost aruncati la marginea unui trotuar cu ochii inchisi si cordon ombilical nedetasat. Nu stim cum am supravietuit o noapte in ploaie si frig, dar atunci cand am fost gasiti ni s-a facut o promisiune: ca atunci cand o sa mai crestem putin o sa ne gasim fiecare cate o familie. Din pacate pentru ceilalti trei frati ai nostri este prea tarziu, ei nu au supravietuit, dar noi suntem decisi sa traim viata pe care ei nu au avut ocazia s-o traiasca. Acum la 5 saptamani, nu stim inca ce am putea sa promitem celui care ne va adopta, dar cu siguranta cateva lucruri nu vor lipsi din programul zilnic: iubire, fidelitate, o cascada de zambete si poate chiar si bucurii!
Probabil am vazut prea tarziu anuntul si deja sunt dati, nu-i asa? 🙁
Intotdeauna incercati la numarul de telefon din anunt, comentariile nu sunt vazute intotdeauna de cei ce gazduiesc temporar puii.