Mi-ar plăcea să pun această întrebare multor oameni. În special celor care ne sună în urma anunţurilor şi închid de îndată ce aud “Căţeii nu sunt de rasă. Mai sunteţi interesaţi?”. Pe de altă parte, m-ar tenta să le spun că avem de vânzare nişte minunaţi căţei “Van der Maastricht” sau ceva în genul acesta, ca apoi să îi văd privind cu adoraţie un cuib de puişori pătaţi, cu urechi clăpăuge şi codiţe scurte, pe care i-am găsit în spatele blocului.
Un căţel este ceea ce vrem să fie: devine aşa cum îl educăm noi.
De când au devenit căţeii noştri – prietenii noştri – un simbol al statutului nostru social? Ce fel de oameni cred că o fiinţă vie există pentru a-i face pe ei să arate mai bine?
Vă invităm să vă uitaţi la maidanezii noştri pur-sânge. Nu-i aşa că sunt adorabili?
