”Eu sunt Suflețel.
Mama mea m-a adus pe lume într-o noapte foarte friguroasă, sub cerul liber și m-a acoperit cu trupul ei cald ca să pot supraviețui. Un om bun ne lasă să stăm sub balconul lui, dar ceilalți locatari ne gonesc mereu. Mama mi-a povestit că e tare rău pe străzi, fără hrană și adăpost și că noi cățeii avem nevoie de un stăpân… doar așa suntem cu adevărat împliniți. Vrei să fii tu, stăpânul meu? … de mama mea, oare cine o să aibă grijă mai departe … aș vrea să existe și pentru ea un stăpân bun, așa ca în poveștile pe care mi le spune în fiecare seară …”
