Puf – ADOPTAT

o7.01.14: Nu l-ati uitat pe Puf, nu-i asa? Stim ca are multi prieteni, iar povestea lui de viata a impresionat atata lume… Iata continuarea povestii lui. La sfarsitul lunii noiembrie, dupa ce s-a bucurat de zilele calduroase de toamna in locul lui obisnuit din cartier, Puf a fost cazat intr-o pensiune canina. Asta s-a intamplat si pentru ca a fost adoptat la distanta de o doamna generoasa si sufletista din Germania, care a achitat costul cazarii lui. Ii multumim calduros pe aceasta cale. Era insa doar o solutie temporara. Cum nu s-a oferit nimeni sa-l adopte, iar anunturile noastre de cautare a unei curti in care sa fie gazduit, contra cost, nu au avut nici un ecou (ba da, au avut: vreo doua saptamani la rand am primit pe mail reclame la posete de piele – cinismul unora nu are margini), ramanea optiunea transportului in Germania, unde cineva era dispus sa ii ofere tot ce are nevoie. Si asta, dragii nostri, s-a intamplat. De ieri, PUF ESTE LA NOUA SA RESEDINTA DIN NORDUL GERMANIEI. Avem deja vesti bune de acolo.
Iti multumim Gina Alina Constandache pentru ajutor. Te-ai dovedit o adevarata prietena a lui Puf. Multumim din suflet Cristina Nan si Lica. Fara voi, el nu avea cum sa ajunga in siguranta acolo. L-ati dus in masina voastra, zeci de ore, fara pauza, mangaindu-l si alintandu-l permanent pentru a-i risipi teama si stresul. Nicola Lehmaier, esti steaua lui norocoasa. Datorita tie, Puf va sti ce inseamna “acasa”. Nu conteaza pentru cati ani, luni sau zile. Fiecare zi de viata este un dar divin si trebuie sa o pretuim ca atare.

23.10.13: Puf este veteranul cateilor din cartierul Strand. In zona parc-biserica, toata lumea il cunoaste. Multi il simpatizeaza, ii mai dau mancare si apa sau macar il trateaza cu bunavointa. Altii il detesta, mai ales din cauza aspectului sau neingrijit, cu parul care ii atarna in late sau formeaza smocuri incalcite. Dar tocmai aceasta blana l-a ajutat sa reziste in atatea nopti friguroase de iarna.

Puf a avut mult timp un partener de “maidan”, pe nea Ion, un homeless boem cu un destin dramatic. Imparteau si mancarea, si culcusul improvizat. El a fost cel care i-a dat acest nume, si nu la modul ironic, desi avea simtul umorului, ci din iubire, vazand in smocurile incalcite si in latele atarnande un puf diafan. Numai ca acum vreo trei ani, pe nea Ion l-a doborat gerul primei nopti de iarna. Puf a ramas singur si timp de vreun an a refacut zilnic traseul pe care il strabatea inainte cu amicul lui. Acum nu mai face asta. A imbatranit si se misca mai greu. In schimb, sta la colt de strada si asteapta o mangaiere de la cei pe care ii cunoaste. Iar cand lucrul asta se intampla, este in culmea fericirii si se gudura recunoscator.